Login Eur 4.4435
Actualizat: 12:20, 30 septembrie 2014

Copăceni, Comuna oamenilor modeşti, şi gospodari

Primarul comunei Copăceni ne-a mărturisit că nu prea îi place să fie mediatizat în presă. Mai mult ca sigur, din modestie. Apoi, Copăceniul este o localitate cu buget mic, iar marile proiecte prind, cu greu, viață. Cu toate neajunsurile și în această așezare din sudul extrem al județului, viața merge mai departe, cu realizări, sau eșecuri.

Având la dispoziție un buget cam „subțire”, primarul Ionuț Marin încearcă să chibzuiască atent fie­care bănuț. Comuna, prin tradiție una de legu­micultori, este curată și îngrijită. Monumentul din fața primăriei este plin de buchete de flori. Clădirea care adăpostește ad­ministrația comunei este frumos zugrăvită. 

Sprijin pentru copiii comunei

Primarul este de părere că tânăra generație trebuie să fie sprijinită pentru a ajunge ca, în viitor, să contribuie la dezvoltarea comunei. „Prefer să sprijin un copil, care are întreg viitorul în față, decât un om cu vârstă înaintată”, spune Ionuț Marin. De aceea, anul acesta a acordat o atenție sporită renovării celor două corpuri de școală din comună. Și, pentru că echipa de handbal a școlii a câștigat Campionatul Ju­dețean, primarul s-a hotărât să dezvolte baza sportivă a localității. La școală a fost amenajat un teren de handbal, pentru ca echipa campioană să se poată antrena în condiții propice, dar și un teren de minifotbal cu dimensiuni de 30x50 de metri. Totodată, a fost amenajat și un teren de fotbal cu o suprafață de 9.900 de mp și dimensiuni de 90x110 metri. Un alt sprijin acordat tinerilor din comună este cel prin care se subvenționează cu 50% transportul elevilor din clasele IX-XII, care învață în București. Tot anul acesta, primăria a mai reușit să realizeze și construcția a 3 kilometri de trotuare. 

Zilele Toamnei Ilfovene

Cu sprijinul CJ Ilfov și a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din Ilfov, Primăria Copăceni și Consiliul Local au organizat, în perioada 1-3 noiembrie, un festival numit ”Zilele Toamnei Ilfovene”. În prima zi, copăcenenii au putut asculta soliști ca Ioana Porumbescu, Ilie Măndoiu, Veronica Geamănu, Vasile Anghel sau Alin Nica. A doua zi, au putut viziona piesa de teatru „Five o’clock”, de I.L. Caragiale, în interpretarea trupei de teatru FINCKELBAUM. A urmat, apoi un concert de muzică ușoară în care cei prezenți i-au putut asculta pe Radu Ghencea, Niki Hindi, Carmen Popescu, Olga Bălan, trupa Bandidos și pe Ștefania și George Calofir. Ziua a treia, i-a avut ca invitați pe Vasile Bordeianu, Gigi Stoica, Elena Cuculici, Sava Răgățeanu, Elena Tofan, Lucian Cristian Molnar. Fes­tivalul s-a încheiat cu recitalul formației Palace Band și a solistului acestei trupe, Sorin Bănulescu.


Un comentariu

[+] Adauga un comentariu
  • #1 fara nume 08.12.2013 16:10
    altele care erau pe lista aia cu care faceati propaganda in campania electorala cand le rezolvati? nu numai elevii au nevoie de transport ieftin si decent...sunt si salariati care au salarii mici si nu is permit

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Oamenii nimănui, de pe pământul nimănui Oamenii nimănui, de pe pământul nimănui

În război, între liniile inamice, există un teritoriu care nu aparține niciuneia din părțile beligerante. No man’s land, pământul nimănui, așa cum a fost el denumit în timpul marilor conflagrații mondiale. În România, la jumătatea celui de-al doilea deceniu al secolului XXI, am întâlnit, în multe locuri, și ceea ce eu aș denumi „oamenii nimănui”. Oameni care nu există în registrele de evidență a persoanei, pentru că nu au acte de identitate.

Domneşti - un nume ursit pe viaţă - pentru fapte, idei, şi năzuinţă Domneşti - un nume ursit pe viaţă - pentru fapte, idei, şi năzuinţă

Trebuie să recunoaşteţi că numele locului e foarte frumos. Domneşti. Oricum îl pronunţi, în şoaptă sau cu voce tare, silabisit ori pe de-a-ntregul, tot special rămâne. Are în el eleganţă, aspiraţie. Şi o estetică voievodală. Chiar şi unii cârcotaşi pot recunoaşte asta. Măcar în sinea lor. Dar nu e numai atât. Cum sunt oamenii de acolo? Care e adevărul lor propriu? În ce fel îşi duc viaţa? Îşi poartă cu adevărat preţuirea numelui? Îl merită? Ce a făcut cu ei volbura istorică? Au avut de ales? Cât? Cum arată azi comunitatea lor? Cine îi conduce? Cum muncesc? Ce vor şi ce fac unii pentru alţii? Care le sunt satisfacţiile? Şi, în final: vor numai să locuiască la Domneşti? Atât? Sau să trăiască acolo? Ce fac pentru ca viaţa, cu ce are ea bun - adunat picătură cu picătură - să li se întâmple? 

Widget Vremea oferit de vremea.acasa.ro.

Ziare-Reviste.ro