Login Eur 4.4435
Actualizat: 16:55, 01 octombrie 2014

Viceprimarul comunei Cornetu, Ion Stanciu: «Vom avea cabinet medical la grădiniţă»

Viceprimarul Ion Stanciu și dascălul Florin Ivașcu

 

Cornetu se transformă puţin câte puţin şi cei 11 km distanţă faţă de Bucureşti par tot mai mici datorită condiţiilor de viaţă pe care autorităţile locale le creează pen-tru corneţeni.

Dată în folosinţă anul trecut, grădiniţa este uimitoare şi pe dinafară şi în interior. I-am prins pe prichindei la ora de masă, la un piure de cartofi şi fripturică de pui cu sos de roşii. Mirosea îmbietor şi ei mâncau cu poftă, aşa că nu i-am deranjat mai mult şi ne-am continuat vizita. Panouri cu Moşi Crăciuni confecţionaţi din hârtie şi ghe-tuţe roşii ne-au smuls zâmbete, iar sala compu­terelor ne-a impresionat odată pentru că există la o grădiniţă, şi apoi pentru că este echipată cu computere performante.

Prichindeii au chiar și o sală de calculatoare

«Am hotărât recent în Consiliul local ca la această grădiniţă pe lângă dotările existente deja, să înfiinţăm şi un cabinet medical, ceea ce este o premieră pentru jude-ţul Ilfov. Chibzuim banii în aşa fel încât noua generaţie de copii să trăiască mai bine ca părinţii şi bunicii lor, în condiţii, să spunem, europene, adecvate anului 2012», spune viceprimarul Ion Stanciu, conducându-ne apoi spre trapeza bisericii Sfânta Parascheva.

Ora de masă la grădiniță

«E gata trapeza unde, după fiecare slujbă persoanele în dificultate primesc câte o masă caldă, pregătită aici, în bucătăria pe care o vedeţi», povesteşte viceprimarul Ion Stanciu, în acelaşi timp şi consilier parohial de mai bine de 12 ani.Ce-i drept, trapeza lucea de curăţenie şi printre frescele proaspăt pictate am remarcat-o pe Sf. Filofteia de la Argeş, recent sărbătorită, pictată în costum tradiţional românesc.

La trapeza bisericii persoanele cu dificultăți materiale primesc o masă caldă după slujbă

«Ne mândrim cu biserica noastră şi cu oamenii care o alcătuiesc, enoriaşii şi preoţii», spune Ion Stanciu, adăugând că «Evlavia oamenilor din Cornetu mai există în-că şi sunt şi eu bucuros atunci când văd că biserica e plină la sfintele slujbe».

Dascălul bisericii, Florin Ivaşcu ne spune că boierul vremii de atunci, Dimitrie Marinescu-Bragadiru, a construit în anul 1900  biserica ce poartă hramul Cuvioasei Parascheva de la Iaşi, iar cucernicia enoriaşilor a fost răsplătită în anul 2003 de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei prin donarea unui veşmânt care a acoperit moaş-tele Cuvioasei de la Iaşi. Păstrat într-o raclă confecţionată la atelierele Patriarhiei de la Popeşti-Leordeni, veşmântul este înconjurat de bijuterii de aur donate de corneţeni care şi-au văzut îndeplinite dorinţele de către Cuvioasă. Am remarcat şi un deosebit trandafir de argint şi platină şi am aflat că este dar de la un preot a cărui fiică s-a însănătoşit urmare a rugăciunilor făcute Sfintei în biserica din Cornetu.

Biserica din Cornetu cu hramul Sf. Parascheva

«În fapt, şi catapeteasma este deosebită, nu numai pentru că a fost refăcută şi suflată cu aur, dar şi pentru că icoanele mici din primul registru provin de la biserica Sf. Nicolae Vlădica din Bucureşti»

Desigur că sunt multe altele de povestit despre această biserică şi oamenii care o alcătuiesc şi slujesc, dar lăsăm ceva şi pentru hramul din octombrie 2013.

 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Oamenii nimănui, de pe pământul nimănui Oamenii nimănui, de pe pământul nimănui

În război, între liniile inamice, există un teritoriu care nu aparține niciuneia din părțile beligerante. No man’s land, pământul nimănui, așa cum a fost el denumit în timpul marilor conflagrații mondiale. În România, la jumătatea celui de-al doilea deceniu al secolului XXI, am întâlnit, în multe locuri, și ceea ce eu aș denumi „oamenii nimănui”. Oameni care nu există în registrele de evidență a persoanei, pentru că nu au acte de identitate.

Domneşti - un nume ursit pe viaţă - pentru fapte, idei, şi năzuinţă Domneşti - un nume ursit pe viaţă - pentru fapte, idei, şi năzuinţă

Trebuie să recunoaşteţi că numele locului e foarte frumos. Domneşti. Oricum îl pronunţi, în şoaptă sau cu voce tare, silabisit ori pe de-a-ntregul, tot special rămâne. Are în el eleganţă, aspiraţie. Şi o estetică voievodală. Chiar şi unii cârcotaşi pot recunoaşte asta. Măcar în sinea lor. Dar nu e numai atât. Cum sunt oamenii de acolo? Care e adevărul lor propriu? În ce fel îşi duc viaţa? Îşi poartă cu adevărat preţuirea numelui? Îl merită? Ce a făcut cu ei volbura istorică? Au avut de ales? Cât? Cum arată azi comunitatea lor? Cine îi conduce? Cum muncesc? Ce vor şi ce fac unii pentru alţii? Care le sunt satisfacţiile? Şi, în final: vor numai să locuiască la Domneşti? Atât? Sau să trăiască acolo? Ce fac pentru ca viaţa, cu ce are ea bun - adunat picătură cu picătură - să li se întâmple? 

Widget Vremea oferit de vremea.acasa.ro.

Ziare-Reviste.ro